ginitor, ginitori s. m. 1. lucrător al unui serviciu de filaj. 2. (intl.) denunțător. 3. (intl.) polițist infiltrat sub acoperire în lumea crimei organizate.

a prinde un ginitor expr. (intl. – d. hoții de buzunare) a întâlni o victimă care sesizează că i se fură din geantă sau din buzunar.