GIMNOSPERMĂ, gimnosperme, s. f. (La pl.) Diviziune a fanerogamelor cuprinzând plantele ale căror semințe se dezvoltă pe o carpelă deschisă; (și la sg.) plantă care face parte din această diviziune. ◊ (Adjectival) Plante gimnosperme. – Din fr. gymnosperme.

gimnospermă sf [At: ENC. AGR. / Pl: ~me / E: fr gymnosperme] 1 (Lpl) Diviziune a fanerogamelor cuprinzând plantele ale căror semințe se dezvoltă pe carpelă deschisă. 2 Plantă din diviziunea gimnospermelor (1).

GIMNOSPERMĂ, gimnosperme, s. f. (La pl.) Diviziune a fanerogamelor cuprinzând plantele ale căror semințe se dezvoltă pe o carpelă deschisă; (și la sg.) plantă care face parte din această diviziune. ◊ (Adjectival) Plante gimnosperme. – Din fr. gymnospermes.

GIMNOSPERMĂ, gimnosperme, s. f. (Bot.; la pl.) Diviziune a clasei fanerogamelor, caracterizată prin faptul că semințele plantelor nu sînt închise în ovare, ci se dezvoltă pe o carpelă deschisă. ♦ (La sg.) Plantă din această grupă.

GIMNOSPERMĂ ~e f. 1) la pl. Clasă de plante fanerogame ale căror semințe se dezvoltă pe o carpelă deschisă. 2) Plantă din această clasă. /<fr. gymnospermes

GIMNOSPERME s.f.pl. Subîncrengătură a fanerogamelor, cuprinzînd plante ale căror semințe se dezvoltă pe o carpelă deschisă; (la sg.) plantă din această subîncrengătură. [Sg. gimnospermă. / < fr. gymnospermes, cf. gr. gymnos – descoperit, sperma – sămînță].

GIMNOSPERM, -Ă I adj. cu ovulele necuprinse în ovar; cu semințele nude. II. s. f. pl. încrengătură a fanerogamelor, plante spermatofite cu semințe neînchise în fruct. (< fr. gymnosperme/s/)

*gimnospérm, -ă adj. (vgr. gymnóspermos, d. gymnós, nud, și spérma, sămînță). Bot. Se zice despre plantele care n’aŭ semințele ascunse în tecĭ și care formează una din cele doŭă marĭ diviziunĭ ale fanerogamelor. V. angiosperm.

gimnospermă (desp. -nos-per-/-no-sper-) s. f., g.-d. art. gimnospermei; pl. gimnosperme

!gimnospermă (-nos-per-/-no-sper-) s. f., g.-d. art. gimnospermei; pl. gimnosperme

gimnospermă s. f. (sil. mf. -sper-), pl. gimnosperme

GIMNOSPERMĂ s. (BOT.) pinofită.

GIMNO- „gol, nud, fără înveliș, deschis, neacoperit, dezbrăcat”. ◊ gr. gymnos „dezbrăcat, gol, descoperit” > fr. gymno-, germ. id., engl. id. > rom. gimno-. □ ~blastic (v. -blastic), adj., cu embrionul necuprins în sacul embrionar; ~carp (v. -carp), adj., s. n., (fruct) care nu este atașat de un organ accesoriu; ~cit (v. -cit), s. n., celulă lipsită de membrană; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri golașe; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă gimnofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică la vederea corpului gol; ~gin (v. -gin), adj., cu ovarul descoperit; ~plast (v. -plast), s. n., 1. Citoplasmă lipsită de membrana celulară. 2. Masă plasmatică plurinucleată fără membrană; sin. plasmodiu; ~pter (v. -pter), adj., cu aripi golașe; ~sperme (v. -sperm), adj., s. f. pl., 1. adj., Cu ovulele necuprinse în ovar. 2. adj., Cu semințele nude. 3. s. f. pl., Încrengătură de plante vasculare la care semințele nu sînt învelite într-un ovar adevărat, ci se dezvoltă neprotejate pe o carpelă deschisă; ~spor (v. -spor), s. m., spor liber, neînvelit într-o membrană protectoare; ~stom (v. -stom), adj., cu gura lipsită de dinți; ~stil (v. stil), adj., cu stilul neacoperit; ~zof (v. -zof), s. m., filozof hindus care se caracteriza printr-o viață ascetă și prin disprețul față de plăcere, durere și moarte; ~zofie (v. -zofie), s. f., doctrină filozofică indiană, antică, ai cărei adepți erau celibatari, vegetarieni și umblau dezbrăcați complet.