2 intrări
7 definiții
Explicative DEX
gilăluíre f. Vechĭ. Ură.
gilălui vt [At: COD. VOR. 37/13 / Pzi: ~esc / E: mg gyülölni] (Iuz) 1 A urî. 2 A urmări. 3 A persecuta. 4 A invidia. 5 A râvni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
‡ GILĂLUI (-uesc) vb. tr. A urî [ung. gyülölni].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
gilăluĭésc v. tr. (ung. gyülölni). Vechĭ. Urăsc. Urmăresc. Rîvnesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
gilălui (-uesc, gilăluit), vb. – A urî, a dușmăni. Mag. gyülölni (DAR). Sec. XVI, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
GILĂLUI vb. v. dușmăni, urî, vrăjmăși.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gilălui vb. v. DUȘMĂNI. URÎ. VRĂJMĂȘI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: gilăluire
gilăluire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: gilălui
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)