2 intrări
7 definiții

Explicative DEX

gilăluíre f. Vechĭ. Ură.

gilălui vt [At: COD. VOR. 37/13 / Pzi: ~esc / E: mg gyülölni] (Iuz) 1 A urî. 2 A urmări. 3 A persecuta. 4 A invidia. 5 A râvni.

GILĂLUI (-uesc) vb. tr. A urî [ung. gyülölni].

gilăluĭésc v. tr. (ung. gyülölni). Vechĭ. Urăsc. Urmăresc. Rîvnesc.

Etimologice

gilălui (-uesc, gilăluit), vb. – A urî, a dușmăni. Mag. gyülölni (DAR). Sec. XVI, înv.

Sinonime

GILĂLUI vb. v. dușmăni, urî, vrăjmăși.

gilălui vb. v. DUȘMĂNI. URÎ. VRĂJMĂȘI.

Intrare: gilăluire
gilăluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gilăluire
  • gilăluirea
plural
  • gilăluiri
  • gilăluirile
genitiv-dativ singular
  • gilăluiri
  • gilăluirii
plural
  • gilăluiri
  • gilăluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: gilălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gilălui
  • gilăluire
  • gilăluit
  • gilăluitu‑
  • gilăluind
  • gilăluindu‑
singular plural
  • gilăluiește
  • gilăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gilăluiesc
(să)
  • gilăluiesc
  • gilăluiam
  • gilăluii
  • gilăluisem
a II-a (tu)
  • gilăluiești
(să)
  • gilăluiești
  • gilăluiai
  • gilăluiși
  • gilăluiseși
a III-a (el, ea)
  • gilăluiește
(să)
  • gilăluiască
  • gilăluia
  • gilălui
  • gilăluise
plural I (noi)
  • gilăluim
(să)
  • gilăluim
  • gilăluiam
  • gilăluirăm
  • gilăluiserăm
  • gilăluisem
a II-a (voi)
  • gilăluiți
(să)
  • gilăluiți
  • gilăluiați
  • gilăluirăți
  • gilăluiserăți
  • gilăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • gilăluiesc
(să)
  • gilăluiască
  • gilăluiau
  • gilălui
  • gilăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)