GÍGEA adj. invar. (Fam.; în limbajul copiilor) Frumos, drăguț. – Din tc. cici.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de gall | Greșeală de tipar | Permalink

GÍGEA adv. invar. (în limbajul copiilor) Care place; frumos. /<turc. cici
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

gigeá adj. – Frumos, drăguț. Creație spontană din limbajul copiilor, cf. tc. cici (Șeineanu, II, 188). – Der. giugiuli, vb. (a mîngîia, a răsfăța); giugiuleală (var. giugiulitură), s. f. (mîngîiere); giugea, sf. (Mold., bulgăre, cocoloș), cuvînt care lipsește din dicționare; apare la V. I. Popa; pare a indica o înrudire a rădăcinii expresive cu gogă „bulgăre”, ca și gogoli (var. gomoli), vb. (a mîngîia), rezultat din încrucișarea lui gogă cu giugiuli, cf. cocoli; guguli, vb. (a mîngîia, a răsfăța); gugulea, s. m. (copilaș).
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

GÍGEA adj. v. arătos, chipeș, frumos.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

gígea adj. invar.
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

gigea adj. invar. 1. (în limbajul copiilor) spălat, curat; frumos 2. (d. oameni) cumsecade, de treabă, cu care te poți înțelege
Sursa: Argou | Adăugată de CristinaDianaN | Greșeală de tipar | Permalink