8 definiții pentru ghiunie
Explicative DEX
ghiunie sf [At: DAMÉ, T. 112 / P: ghiu-ni-e / Pl: ~ii / E: tc gönie] (Îrg) Colțar.
GHIUNIE sf. 🔧 Unealtă a dulgherului și a zidarului de care se slujesc spre a însemna unghiurile drepte, colțar, dreptar (👉 🖼 1388) [tc. gönie].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ghiunie f. colțarul zidarilor, dulgherilor și tâmplarilor. [Turc. GÜNIE, echer].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghĭuníe f. (turc. günié, d. ngr. gonia și -iá, echer). Sec. 19. Echer, colțar, cumpănă de zidar ș. a.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
ghiunie (-ii), s. f. – Echer, colțar. Tc. ǵönie (Tiktin).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
GHIUNIE s. v. colțar, dreptar, echer.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ghiunie s. v. COLȚAR. DREPTAR. ECHER.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
GHIUNIE s. f. (Mold.) Unealtă a dulgherului. Și atuncea pun preste dânsul acea unealtă ce-i zic greții canon, ghiunie și pirighel, iară moldovenii îi zic ghiunie și pas și cerepie și alții șfoară. CA, 89v. Etimologie: tc. gönye, ngr. gionía. Cf. cerepie.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||