ghiumbrúc (-curi), s. n. – Vamă. – Var. (gh)im(b)ruc. Tc. ǵümrük (DAR), din ngr. ϰουμέρϰιον. Sec. XIX, înv. – Der. ghium(b)rucciu, s. m. (vameș); ghiumurluc, s. m. (grănicer).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ghĭumbrúc și ghĭumrúc n., pl. urĭ (turc. gümrük, d. ngr. kumérki, care vine d. lat. commercium). Vechĭ. Vamă. – Și ghĭunruc, ghimuruc, ĭumruc, ĭumbruc și imbruc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink