ghiúm (-muri), s. n. – Lighean. Tc. ǵüm (DAR). Sec. XIX, înv.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ghĭum și ghĭom n., pl. urĭ (turc. güm și gügüm). Mold. sud. Rar azĭ. Un fel de vas de aramă cu gîtu strîmt de adus apă în casă ca într´o cofă, într´un cofer saŭ într´o cantă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ghium, ghiumuri s. n. 1. (reg.) mulțime de oameni; duium. 2. (deț.) recipient în care se aduce mâncarea.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink