ghisman sn [At: H. II, 255 / V: ~ă sf, ghițim~ sn, ghițimană, ghițmană sf ~ițum~ sn, ~izmană sf, ghesmane sfp / Pl: ~e / E: nct] (Reg) 1 Plăcintă cu brânză și smântână. 2 Plăcintă făcută din aluat de pâine. modificată corectat(ă)

❍ GHISMAN sn., GHISMANĂ (pl. -ne) sf. 🍽 Un fel de plăcintă cu brînză și smîntînă.

ghisman m. V. ghițiman.

ghismán și ghițmán m. (ca cozonacĭ) saŭ -ánă f., pl. e (ebr. Ghetsemani, „teascu undelemnuluĭ”, numele grădiniĭ de la poalele munteluĭ măslinilor, unde s’a rugat Hristos. Cp. cu pască, mucenicĭ și sfințișorĭ). Mold. Br. Un fel de turtă țărănească făcută din făină de popușoĭ și de grîŭ garnisită cu brînză și smîntînă (care la început se va fi făcut în amintirea suferințelor luĭ Hristos). – Și ghesman și ghițuman. În nord maĭ des alivancă. V. pască.

ghesmane sfp vz ghisman

ghismană sf vz ghisman

ghițiman sm vz ghisman

ghițman sn vz ghisman

ghițmană sf vz ghisman

ghițuman sn vz ghisman

ghizmană sf vz ghisman corectat(ă)

❍ GHIȚ(I)MAN, GHIȚUMAN = GHISMAN.

GHISMANĂ s. f. v. ghițman.

GHIȚMAN, ghițmani, s. m. (Regional) Un fel de plăcintă cu brînză și smîntînă. S-aduc bucatele în masă, carne cu perje sau cu cartofi, plachie, ghițmani... și friptură. SEVASTOS, N. 220. – Variantă: ghismană, ghismane, s. f.

GHIȚMAN, ghițmani, s. m. (Reg.) Un fel de plăcintă cu brînză și smîntînă. – Din Gethsemani (nume propriu).

ghițiman (ghisman) m. pl. Mold. alivenci. [Origină necunoscută].

!ghisman (reg.) s. n., pl. ghismane

ghisman / ghismană (reg.) s. n. / s. f., pl. ghismane

ghisman s. n. /ghismană s. f., pl. ghismane

ghisman (ghismane), s. n. – Plăcintă cu brînză. – Var. ghismană, ghițman(ă). De la Ghetsemani, nume propriu, datorită faptului că s-a făcut la început pentru sărbătoarea Paștelui (Bogrea, Dacor., III, 724; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 188).

ghisman (ă), s.n. (f.) (reg.) plăcintă cu brânză și smântână.