ghiordie sf [At: (a. 1767) URICARIUL XVII, 58 / V: ~dea, ~deie, ~rghie / Pl: ii / E: tc kürdyie] (Iuz) Giubea lungă, ce se purta iarna peste biniș.

† GHIORDIE sf. 👕 Haină lungă, un fel de giubea ce purtau cocoanele, pe vremuri, iarna, peste biniș [tc. Kürdiye].

ghiordie f. od. haină lungă ce cocoanele purtau iarna peste biniș: ghiordie de hataia verde OD. [Turc. KÜRDIYE].

ghĭordíe f. (turc. ar. kurdiĭé, d. Kurd, Curd. Cp. cu cazaclie). Vechĭ. Un fel de gĭubea care se purta ĭarna peste biniș; maĭ pe urmă, bondă femeĭască, peptar. – Și ghĭordeá, pl. -ele. Și ghĭorghíe. Și ghĭordeĭcă (după scurteĭcă) și (Mold. sud) ghĭondeĭcă, pl. ĭ.

ghiordeie sf vz ghiordie

ghiorghie sf vz ghiordie

ghĭorghíe, V. ghĭordie.

ghiordie (ghiordii), s. f. – Veșmînt larg. Tc. kürdiye (Șeineanu, II, 182). Sec. XVIII, înv.

ghiordie, ghiordii, s.f. (înv.) haină lungă purtată iarna de boieroaice peste biniș (v.); giubea.