GHIORȚ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care bea un lichid cu înghițituri mari sau de intestinele goale. – Onomatopee.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GHIORȚ interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de înghițirea cu lăcomie a unui lichid sau de intestinele goale). /Onomat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ghiórț interj. – Exprimă zgomotul produs cînd se înghite mîncarea sau băutura. Creație expresivă. – Der. (în)ghiorțăi, vb. (a înghiți, a înfuleca, a îndopa; a ghiolcăi mațele), cf. ghiorăi; ghiorțăitură, s. f. (înghițitură mare; chiorăială).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ghiorț interj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ghĭorț! interj. care arată huĭetu înghițiriĭ cu sughiț orĭ cu oare care huĭet, cum e cînd mănîncĭ cu lăcomie. – Sin. cu cogîlț.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink