GHIORĂÍT, ghiorăituri, s. n. V. chiorăit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ghiorăít (sil. ghio-)v. chiorăit
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GHIORĂÍ, pers. 3 ghiórăie, vb. IV. Intranz. V. chiorăi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ghiorăí (sil. ghio-) v. chiorăi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chĭórăĭ și -ĭésc, ghĭórăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. d. chĭor-chĭor, ghĭor-ghĭor, huĭetu mațelor goale; ung. korogni. V. cîrîĭ, chirăĭ, cherlăĭ. Se zice despre mațe, care fac chĭor-chĭor cînd ți-e foame. Se zice și despre curcĭ cînd țipă facînd chĭor-chĭor. – În Trans. a corăí.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ghĭórăĭ, V. chĭorăĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink