GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul dintre capete și în formă de ciocan la celălalt capăt. [Pr.: ghi-o-] – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GHIONÓI ~oáie n. Târnăcop cu un braț lung și ascuțit la un capăt, iar cu celălalt în formă de ciocan, folosit în lucrări miniere. /Din chionoaie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GHIONÓI s. (TEHN.) (prin Maram. și Transilv.) sapă, (prin Transilv.) știoacă. (~ se folosește la lucrările de abataj.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ghionói (instrument) s. n. (sil. ghi-o-), pl. ghionoáie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ghionóĭ n., pl. oaĭe (d. ghionoaĭe, ca și fr. pic, ghionoaĭe și tîrnăcop. V. ghin. Munt. Trans. Tîrnăcop (c´un singur cĭoc). – Și gheonoĭ și gheunoĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GHIONOÁIE, ghionoi (ghionoaie), s. f. (Ornit.; pop.) Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o- – Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GHIONOÁIE ~ói f. pop. Pasăre sedentară de talie medie, cu penaj viu colorat, având cioc puternic, cu ajutorul căruia sparge coaja copacilor prin ciocănit pentru a căuta insecte; ciocănitoare. [G.-D. ghionoii și ghionoaiei; Sil. ghi-o-] /<alb. gjon
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GHIONOÁIE s. v. ciocănitoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ghionoáie, ghionói, s.f. (pop.) 1. ciocănitoare. 2. (fig.) muiere rea.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ghionoáie s. f. (sil. ghi-o-), art. ghionoáia, g.-d. art. ghionóii/ghionoáiei; pl. ghionói/ghionoáie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ghionoáĭe și vionoáĭe f., pl. oĭ (d. vioĭ, vioaĭe, vrom. *vioñĭ, *vioañe pin [!] aluz. la vioicĭunea păsărilor cu acest nume: cĭocănitoarea, codobatura și cap-întórturu. Tot de aci și mrom. ghion, graur [Dal.] alb. ghĭon, cucuvea [Mexer], și de aci ngr. ghĭónis, codobatură [Legr.]. V. ghionoĭ). Cĭocănitoare, o pasăre. Ghionoi (Bz.). – Și gheon- și gheun-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink