14 definiții pentru „ghiocel”   declinări

GHIOCÉL, ghiocei, s. m. Mică plantă erbacee perenă cu frunze liniare, cu o singură floare, albă, în formă de clopoțel, aplecată în jos, care înflorește primăvara foarte timpuriu; aișor (Galanthus nivalis). [Pr.: ghi-o-] – Cf. ghioc1.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GHIOCÉL, ghiocei, s. m. Mică plantă erbacee perenă cu frunze liniare, cu o singură floare, albă, în formă de clopoțel, aplecată în jos, care înflorește primăvara foarte timpuriu; aișor (Galanthus nivalis). [Pr.: ghi-o-] – Cf. ghioc1.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ghiocél (ghi-o-) s. m., pl. ghiocéi, art. ghiocéii
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GHIOCÉL s. (BOT.) 1. (Galanthus nivalis) (reg.) aișor, clopoței (pl.), coconei (pl.), cocorei (pl.), primăvăriță, primăvăruță, pur, (Olt.) tontoroșel. 2. ghiocei-mari (Leucojum aestivum) = (reg.) lușce (pl.), noduțe (pl.), omătuțe (pl.).
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GHIOCÉL s. v. narcisă, roșățea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GHIOCÉL ~i m. Plantă erbacee perenă cu frunze liniare, cu o singură floare de culoare albă, care înflorește îndată cum se topește zăpada. /ghioc + suf. ~el
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GHIOCÉL, ghiocei, s. m. (Mai ales la pl.) Mică plantă erbacee, avînd în vîrful tulpinii o floare albă; înflorește la începutul primăverii, îndată după topirea zăpezii (Galanthus nivalis); clopoțel. Frunză verde ghiocel, Bate vîntul cătinel. BELDICEANU, P. 89. Persefona zări în depăr­tare un stuf îndesat de ghiocei înfloriți. ODOBESCU, S. III 279. ◊ (Metaforic) Din ochi albaștri de cicoare Pe sînu-i alb de ghiocel Curg lacrimi calde-acum ! COȘBUC, P. I 123. ◊ Expr. A pune (cuiva) ghiocei la ureche = a înșela (pe cineva). Toată lumea rîdea de îmbroboditul de bărbat, numai popa și Sgîmboi nici vedea, nici că simțea cum maica preoteasa le punea ghiocei la ureche. POPESCU, B. III 140. – Pronunțat: ghi-o-.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ghiocél s. m. (sil. ghi-o-), pl. ghiocéi, art. ghiocéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ghiocel m. plantă ce înflorește la sfârșitul iernii sau la începutul primăverii: tulpina are o singură floare albă plecată în jos cu două frunze albăstrui (Galanthus nivalis). [V. ghioc].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ghiocél m., pl. (d. ghioc 2. Cp. și cu germ. sas. glöckchen, clopoțel, ghiocel). O mică plantă erbacee amarilidee bulboasă (galanthus nivalis) care înflorește în Februariŭ și Martie și face o singură floare albă mirositoare aplecată în jos (din care cauză, în est, se numește clopoțel. Se numește și brîndușă și primăvăriță). O varietate a eĭ se numește și ghiocel de toamnă (amarvilis lútea). Zglăvoc, albăstriță. V. brebenel.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

ghiocel, ghiocei s. m. (er., eufem.) vulva fetei pubere.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a lua poziția ghiocel expr. (adol.) a sta cu capul în pământ / cu bărbia în piept.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a sta ghiocel expr. (adol.) a fi mustrat / certat cu asprime.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a-și întărâta ghiocelul expr. (er.d. femei) a se masturba.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink