GHIOCEÁR, ghioceari, s. m. (Reg.) Vizitiu al unui ghioci. – Ghioci + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ghioceár s. m. (sil. ghio-cear), pl. ghioceári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ghĭoceár (ea dift.) m., pl. cearĭ (d. ghiocĭ; turc. göcer, ambulant). Sud. Acela care cară cu ghĭocĭu.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink