GHIOȘÁRE, ghioșări, s. f. Acțiunea de a ghioșa și rezultatul ei. [Pr.: ghi-o- – Var.: ghiloșáre s. f.] – V. ghioșa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GHIOȘÁRE s.f. Acțiunea de a ghioșa și rezultatul ei; ghioșaj. [Var. ghiloșare s.f. / < ghioșa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ghioșáre s. f. (sil. ghi-o-), g.-d. art. ghioșării; pl. ghioșări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GHIOȘÁ, ghioșez, vb. I. Tranz. A executa un ghioș. [Pr.: ghi-o- – Var.: ghiloșá vb. I] – Din fr. guillocher.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GHIOȘÁ vb. I. tr. (Poligr.) A orna prin gravare suprafața unui obiect de sticlă sau de metal. [Pron. ghi-o-, var. ghiloșa vb. I, p.i. -șez, 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. guillocher, cf. germ. guillochieren].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GHIOȘÁ vb. tr. a executa un ghioș. (< fr. guillocher)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ghioșá vb. (sil. ghi-o-), ind. prez. 3 sg. ghioșeáză, 1 pl. ghioșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. ghioșéze; ger. ghioșând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink