GHINIÓN, ghinioane, s. n. Întâmplare, conjunctură nefavorabilă pentru cineva; nenoroc, neșansă. [Pr.: -ni-on] – Din fr. guignon.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GHINIÓN ~oáne n. Întâmplare sau concurs de împrejurări nefavorabile; lipsă de noroc; nenoroc; nonșansă; neșansă. /<fr. guignon
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GHINIÓN s.n. Nenoroc, neșansă. [Pron. -ni-on, pl. -oane, -onuri. / < fr. guignon].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GHINIÓN s. n. întâmplare, conjunctură nefavorabilă; nenoroc, neșansă; ghină. (< fr. guignon)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GHINIÓN s. nenoroc, neșansă, (înv.) ursuzlâc. (A avut ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Ghinion ≠ noroc, șansă
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ghinión s. n. (sil. -ni-on), pl. ghinioáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ghinión n., pl. oane (fr. guignon. Pin [!] urmare, în limba rom., îm ale căreĭ dialecte există gn francez, nu se poate zice de cît [!] ghiñon, ca coñac, cañotă). Barb. Fam. Nenoroc (la joc ș. a.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink