GHINDÁR, ghindari, s. m. (Bot.; reg.) Stejar. – Ghindă + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GHINDÁR ~i m. rar Arbore cu tulpina înaltă și groasă, având scoarța adânc brăzdată, coroană larg ramificată, frunze neregulat crestate, fructul-ghindă și lemn foarte dur, întrebuințat în industrie și pentru construcții; stejar. /ghindă + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GHINDÁR s. v. gaiță, stejar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ghindár s. m., pl. ghindári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ghindár m. (d. ghindă). Munt. Rar. Stejar. Bucov. Gaiță (gárrulus glandulárius).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

1) gáiță f., pl. e (var. din gáliță [care vsl. înseamnă „ceŭcă”, o pasăre înrudită cu gaița] supt [!] infl. luĭ gaĭ, negru. Înrudite: alb. galĭa, corb, și ngr. gáila, gaiță). Un fel de coțofană cafenie (gárrulus glandarius), cu pene albastre pestrițe la aripĭ și care se deprinde să articuleze sunete (se numește și ghindar). Fig. Persoană vorbăreață și cicălitoare. Gaiță de munte, o pasăre numită și alunar (nucifraga caryocatáctes).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink