GHÍNĂ s.f. (Rar) Ghinion. [< fr. guigne].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GHÍNĂ s. f. ghinion. (< fr. guigne)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ghínă (ghíne), s. f. – Ghinion, nenoroc. Fr. guigne, cf. ngr. γϰίνια; ca ghinion, s. n. (nenoroc), din fr. guignon; der. ghinionist, s. m. (care nu are noroc).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

ghină s. f. sg. (înv.) ghinion, neșansă
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink