GHIMÍE, ghimii, s. f. (Înv.) Corabie (mică). – Din tc. gemi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GHIMÍE s. v. corabie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ghimíe (ghimíi), s. f. – Corabie, navă. Tc. gemi (Șeineanu, III, 56; Lokotsch 709), cf. alb. gemi, bg. semiĭa. Sec. XVIII, înv. – Der. ghimigiu, s. m. (înv., marinar), din tc. gemici.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ghimíe s. f., art. ghimía, g.-d. art. ghimíei; pl. ghimíi, art. ghimíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ghimíe f. (turc. gemi, vas, corabie; sîrb. bg. gemiĭa, ung. gémia). Vechĭ. Corăbioară.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink