GHIMIRLIE, ghimirlii, s. f. 1. Fierăstrău cu pânza îngustă. 2. Casă mică și sărăcăcioasă. [Var.: ghimerlie s. f.] – Et. nec.

ghimirlie² sf [At: ȘIO / V: ~mer~ / Pl: ~ii / E: pbl tc kemerli] Cocioabă.

ghimirlie¹ sf [At: H IV, 255 / Pl: ~ii / E: ns cf chimirlic, chimilioară] Ferăstrău cu pânza îngustă.

GHIMIRLIE sf. 🔧 Ferestrău cu pînza foarte îngustă, întrebuințat de dulgheri (🖼 2364).

GHIMIRLIE, ghimirlii, s. f. 1. Ferăstrău cu pânza (II 1) îngustă. 2. Casă mică și sărăcăcioasă. [Var.: ghimerlie s. f.] – Et. nec.

GHIMIRLIE, ghimirlii, s. f. 1. Ferăstrău cu pînza foarte îngustă, folosit de dogari, dulgheri etc. 2. (Regional) Casă mică și sărăcăcioasă; cocioabă. Pe urmă veni zorul, și-ncepu goana după o odaie, după o ghimirlie, după o magazie. PAS, Z. III 63. – Variantă: ghimerlie (POPESCU, B. II 28) s. f.

GHIMIRLIE ~i f. Ferăstrău cu pânză îngustă, folosit de dogari și de dulgheri. /Orig. nec.

ghimirlie f. cocioabă (în Muntenia). [Cf. chimir, boltă].

ghimirlie f. ferestrău de dulgher cu pânza foarte îngustă. [Origină necunoscută].

ghimirlíe, V. demerlie.

ghimerlie sf vz ghimirlie

ghemerlíe f. (turc. kemerli, boltit, d. kemer, cămară, boltă. V. cămară). Munt. vest. Odaĭe saŭ casă prea mică. – Și ghimerlie (CL. 1919, 3, 213). V. demerlie.

ghimerlíe, V. ghemerlie.

ghimirlie s. f., art. ghimirlia, g.-d. art. ghimirliei; pl. ghimirlii, art. ghimirliile (desp. -li-i-)

ghimirlie s. f., art. ghimirlia, g.-d. art. ghimirliei; pl. ghimirlii, art. ghimirliile

ghimirlie s. f., art. ghimirlia, g.-d. art. ghimirliei; pl. ghimirlii, art. ghimirliile