ghilț ghilți, s.m. și ghilțuri, s.n. (reg.) 1. laț de prins păsări, smâc. 2. pâslă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

GHILȚ, ghílțuri, s. n. (Var.) Zbilț. (cf. zbilț)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ghilț, V. bilț.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

bilț și zbilț, ghilț și zghilț n., pl. urĭ (cp. cu ung. bélc, sîmbure). Rar. Laț de prins animale (păsărĭ, cînĭ): îșĭ vîrî grumaziĭ în ghilț și se spînzură (Agrb. Înt. 134). – Și belț (Trans. vest).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink