ghigorț sm vz ghiborț

GHIGORȚ sm. 🐟 Pește de apă dulce, de culoare verde măslinie, cu capul scurt și îndesat, cu botul obtus și încovoiat, cu aripile dorsale terminate cu ghimpi; numit și „ghelmes”, „ghiborț”, „ghelciu”, „moș” sau „răspăr” (Acerina cernua) (🖼 2358): văzu în ciutură un ~ (ISP.).

GHIGORȚ, ghigorți, s. m. Pește de apă dulce, răpitor, înrudit cu bibanul, dar avînd ambele aripioare dorsale contopite, una continuînd pe cealaltă (Acerina cernua). Într-o zi, cînd scoase apă, văzu în ciutură un ghigorț. ISPIRESCU, L. 386.

ghigorț m. Zool. biban: văzu în ciutură un ghigorț ISP. [Origină necunoscută].

ghigórț, V. ghiborț.

ghibort sm vz ghiborț

ghiborț sm [At: ANTIPA, P. 28 / V: ghibort, ghigorț, gubort / Pl: ~i / E: ghiban + boarță] (Iht; reg) 1 Pește de apă dulce, de 15-20 cm, de culoare verde-măslinie, cu capul scurt și cu aripile dorsale contopite, terminate cu ghimpi Si: bălos, boandriș, bondric, chetricel, chetrar, costris, ghelc (1), ghelmez (2), ghindar, ferezar, jorj, moș, porculean, răspăr, sboraș, vespe, vespere, zborș, zgaroi (Acerina cernua). 2 Morunaș. 3 (Îf ghigorț) Biban.

gubort sm vz ghiborț

GHELCIU sn. 🐟 1 = GHIGORȚ ¶ 2 = PĂLĂMIDĂ-DE-BALTĂ.

GHELMES sm. 🐟 1 = PĂLĂMIDĂ-DE-BALTĂ ¶ 2 – GHIGORȚ.

GHIBORȚ = GHIGORȚ.

GHIBORȚ ~i m. Pește dulcicol de talie mică, de culoare verde-măslinie, cu cap scurt și cu înotătoarele dorsale ghimpoase. /Orig. nec.

ghibórț (est) și ghigórț^[1] (vest) m. (cp. cu ung. [pontos] godorcs, ghiborț. Cp. și cu ghiban, biban). Un mic pește de rîŭ cu aripĭ ghimpoase (perca fluviátilis), numit și baboĭ și zgriboĭ. V. răspăr, costrăș, zborș. corectat(ă)

ghiborț s. m., pl. ghiborți

ghiborț s. m., pl. ghiborți

ghiborț s. m., pl. ghiborți

GHIGORȚ s. v. baboi, biban.

ghigorț s. v. BIBAN.

GHIBORȚ s. (IHT.; Acerina cernua) (reg.) ghelci, ghelmes, moș, răspăr.

GHIBORȚ s. (IHT.; Acerina cernua) (reg.) ghelci, ghelmes, moș, răspăr.