13 definiții pentru ghigilic
- explicative DEX (9)
- ortografice DOOM (3)
- etimologice (1)
Explicative DEX
GHIGILIC, ghigilice, s. n. (Înv.) Scufie (de noapte). [Var.: ghicelic s. n.] – Din tc. gecelik.
GHIGILIC, ghigilice, s. n. (Înv.) Scufie (de noapte). [Var.: ghicelic s. n.] – Din tc. gecelik.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ghigilic sn [At: BELDIMAN, TR. 342 / V: (reg) dugealâc[1], (înv) gealâc / Pl: ~e / E: tc gecelik] (Mol) Scufie de noapte. corectat(ă)
- În original fără accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
❍ GHIGILIC sbst. Mold. Scufie de noapte: Vodă era cu ~ de noapte pe cap (I.-GH); vezi zăcînd cîte un matuf gîrbov, cu ~ pe frunte (ALECS.), [tc. geğelik].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
GHIGILIC, ghigilice, s. n. (Mold., învechit) Scufie de noapte. Cuiburi de buhne, locuinți de stahii ce te înfiorează și unde ți se pare că vezi zăcînd cîte un matuf gîrbov, cu ghigilic pe frunte, cu mătănii în mînă. ALECSANDRI, C. 98. L-am găsit de la părinți împreună cu ghigilicul tatei și benișelul mamei. NEGRUZZI, S. I 301.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghigilic n. Mold. scufie de noapte: așează perina și-și pune un ghigilic AL. [Turc. GHEDJELIK].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghigilíc n., pl. urĭ (turc. geğelik, d. geğe, noapte). Vechĭ. Scufie de noapte. V. fes, tichie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHICELIC s. n. v. ghigilic.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHICELIC s. n. v. ghigilic.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ghicelic sn vz ghigilic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghigealâc sn vz ghigilic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
ghigilic (înv.) s. n., pl. ghigilice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
ghigilic (înv.) s. n., pl. ghigilice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ghigilic s. n., pl. ghigilice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
ghigilic (-curi), s. n. – Căciuliță de dormit. Tc. gecelik (Șeineanu, II, 182; Lokotsch 704). Sec. XVIII.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N2) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ghigilic, ghigilicesubstantiv neutru
- 1. Scufie (de noapte). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: scufie
- Cuiburi de buhne, locuinți de stahii ce te înfiorează și unde ți se pare că vezi zăcînd cîte un matuf gîrbov, cu ghigilic pe frunte, cu mătănii în mînă. ALECSANDRI, C. 98. DLRLC
- L-am găsit de la părinți împreună cu ghigilicul tatei și benișelul mamei. NEGRUZZI, S. I 301. DLRLC
-
etimologie:
- gecelik DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.