GHIDI interj. (De obicei repetat; exprimă mustrări, amenințări etc.) Ia te uită...! ce mai...! – Din tc. gidi.

ghidi i [At: ap. NECULCE, ap. LET. II, 344/19 / E: tc ghidi] (Fam; înv; în mustrări, amenințări etc.; adesea repetat) Ia te uită!... Ce mai!...

GHIDI! mai adesea repetat ~! ~! inter. F întrebuințată pentru a mustra sau a amenința pe cineva: îi vine chef de rîs? ~, ștrengar! (ALECS.) ; ~! ~! tîlharule ce ești! (ISP.) [tc.].

GHIDI interj. (Fam.; de obicei repetat; exprimă mustrări, amenințări etc.) Ia te uită...! ce mai...! – Din tc. gidi.

GHIDI interj. (Rar; familiar, de obicei repetat, înaintea unui cuvînt de mustrare sau de insultă) Ia te uită...! ce mai...! Începu a-i face cu degetul și-i zise: Ghidi, ghidi, tîlharule ce ești! ISPIRESCU, L. 46. Ghidi, hoț bătrîn. ALECSANDRI, T. 248.

GHIDI interj. fam. (mai ales repetat, exprimă o mustrare) Ia te uită! /<turc. gidi

ghidi int. cu care s’amenință pe cineva (mai mult în glumă): ghidi ghidi! tâlharule! ISP. [Turc. GRIDI, ce mai om! ce mai lucru! (expresiune de mirare sau de mustrare)].

ghídi! ghídi! interj. de amenințare în glumă (turc. [d. pers.] gidi, interj. de mirare saŭ de mustrare: ghidi, ghidi, hoțule!

ghidi/ghidi-ghidi interj.

ghidi/ghidi-ghidi interj.

ghidi/ghidi-ghidi interj.

ghidi interj. – Ia te uită! Ce mai! Tc. gidi (Șeineanu, II, 181, Lokotsch 718). Sec. XVIII, înv.; se folosea mai ales la insulte.