ghermec sn [At: DAMÉ, T. 10 / Pl: ~ece / E: nct] (Reg) Cercel (al carului).

❍ GHERMEC sbst. 🔧 Speteaza de la mijloc a loitrelor, care leagă carîmbul de sus de cel de jos; numită și „cercel” sau „scoabă” [tc.].

ghermec n. legătura loitrelor (se aude prin Muscel). [Turc. GHERMEK, a încorda, a trage].

GHERMEC, b. (17 B IV 427); -i (IO 106); < subst. „spetează de loitre” la car.

GHERMEC s. v. cercel, scoabă.

ghermec s. v. CERCEL. SCOABĂ.

ghermec, ghermecuri, s.n. (reg., înv.) legătura loitrelor la car.