GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum.

get, ~ă [At: DEX / Pl: geți, ~e / E: fr Getes, lat Getae, -arume] 1 smp Nume dat de greci dacilor. 2-3 smf, a (Persoană) care făcea parte din populația băștinașă a Daciei.

GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. ◊ (Adjectival) Triburi gete. – Din fr. Gétes, lat. Getae, -arum.

GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f. Persoană aparținînd unui trib tracic, stabilit în Dacia.

GET geți m. mai ales la pl. Nume dat de greci dacilor (în special, celor de pe cursul inferior al Dunării). /<lat. Getae, ~arum, fr. Gétes.

get-beget ain [At: ALECSANDRI, T. 995 cf 42 / V: eget-beget / E: tc ced-bi-ced^[1]] (Mun; Mol; d. persoane; adesea întărit ironic prin „coada vacii”) 1 Din moși-strămoși. 2 Neaoș. 3 Autentic.

Geți m. pl. cel mai curagios dintre neamurile trace, așezat în România; unde se contopi mai târziu cu Dacii sub Decebal. Geții de lângă Marea-Neagră erau sălbatici și cruzi, murdari, păroși și îmbrăcați în piei.

get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. getă, pl. gete

get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. getă, pl. gete

get s. m., adj. m., pl. geți; f. sg. getă, pl. gete

get-beget (pop.) adj. invar. (boieri ~)

GET s., adj. 1. s. v. dac. 2. adj. v. dac.

GET s., adj. 1. s. dac. (Dacii erau numiți ~i de către greci.) 2. adj. dac, dacic, getic. (Populații ~.)

GEȚI (< fr., lat.) s. m. pl. Denumire sub care sunt cunoscuți în izvoarele istorice, de la sfârșitul sec. 6 î. Hr., locuitorii autohtoni de neam trac care populau în Antichitate spațiul carpato-dunărean. Numele de g. a fost dat de greci după ce au intrat în contact cu autohtonii din partea sudică și răsăriteană a spațiului carpato-dunărean (zona Dunării de Jos până în Carpați, Dobrogea și S Moldovei). Denumirea apare pentru prima dată în opera lui Herodot (sec. 5 î. Hr.). Începând cu sec. 1 î. Hr., numele de g. apare alternativ cu cel de daci. Geto-dacii sunt creatori ai uneia și aceleiași civilizații materiale și spirituale pe întregul spațiu carpato-dunărean. V. daci; geto-daci.