GESTICULÁRE, gesticulări, s. f. Acțiunea de a gesticula și rezultatul ei; gesticulație. – V. gesticula.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GESTICULÁRE s.f. Acțiunea de a gesticula și rezultatul ei; gesticulație. [< gesticula].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GESTICULÁRE s. v. gesticulație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gesticuláre s. f., g.-d. art. gesticulării; pl. gesticulări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A GESTICULÁ ~éz intranz. A face gesturi; a da din mâini. /<fr. gesticuler, lat. gesticulari
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GESTICULÁ vb. I. intr. A face gesturi (în special cu mâinile). [< fr. gesticuler, cf. lat. gesticulari].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GESTICULÁ vb. intr. a face gesturi (cu mâinile). (< fr. gesticuler, lat. gesticulari)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

gesticulá vb., ind. prez. 1 sg. gesticuléz, 3 sg. și pl. gesticuleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gesticuléz v. intr. (lat. gesticulari). Fac gesturĭ: oratoru gesticula furios. V. ameninț.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink