GERUNDÍV, gerundive, s. n. (în limba latină) Adjectiv verbal cu sens pasiv, derivat de la tema gerunziului; (în limba franceză) una dintre formele participiului prezent, precedate de prepoziția „en”. – Din fr. gérondif, lat. gerundivum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GERUNDÍV ~e n. gram. 1) (în limba latină) Forma verbală nominală cu sens pasiv. 2) (în limba franceză) Formă a participiului prezent. /<lat. gerundivum, fr. gérondif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GERUNDÍV s.n. (În limba latină) Formă verbală substantivată, care arată că acțiunea exprimată de verb trebuie să se săvârșească. ♦ Una dintre formele participiului prezent în limba franceză. [< lat. gerundivus, cf. fr. gérondif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GERUNDÍV s. n. (în limba latină) formă verbală cu sens pasiv dublat de cel de necesitate, de la tema gerunziului; (în franceză) una dintre formele participiului prezent. (< lat. gerundivus, fr. gérondif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

gerundív s. n., pl. gerundíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gerundív n., pl. e (lat. gerundivum și gerundivus). Gram. Participiu viitor pasiv latin, precum: delendus, „care trebuĭe să fie dărămat [!]”.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink