gerundiv sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: lat gerundivus] (Grm) 1 (În limba latină) Adjectiv verbal cu sens pasiv, derivat de la tema gerunziului. 2 (În limba franceză) Una dintre formele participiului prezent, precedate de prepoziția „en”.

* GERUNDIV (pl. -ive) sn. 📖 Una din formele declinabile ale inifinitivului latin [lat.].

GERUNDIV s.n. (În limba latină) Formă verbală substantivată, care arată că acțiunea exprimată de verb trebuie să se săvîrșească. ♦ Una dintre formele participiului prezent în limba franceză. [< lat. gerundivus, cf. fr. gérondif].

GERUNDIV s. n. (în limba latină) formă verbală cu sens pasiv dublat de cel de necesitate, de la tema gerunziului; (în franceză) una dintre formele participiului prezent. (< lat. gerundivus, fr. gérondif)

GERUNDIV ~e n. gram. 1) (în limba latină) Forma verbală nominală cu sens pasiv. 2) (în limba franceză) Formă a participiului prezent. /<lat. gerundivum, fr. gérondif

gerundiv n. una din formele declinabile ale infinitivului latin, exprimă o lucrare care trebuie făcută.

*gerundív n., pl. e (lat. gerundivum și gerundivus). Gram. Participiu viitor pasiv latin, precum: delendus, „care trebuĭe să fie dărămat”.

gerundiv s. n., pl. gerundive

gerundiv s. n., pl. gerundive

gerundiv s. n., pl. gerundive

GERUNDIV (< lat. gerundivus, cf. fr. gérondif): 1. formă verbală latină cu sens pasiv dublat de cel de necesitate, derivată de la tema gerunziului: laudandus, -a, -um („care trebuie să fie lăudat”). 2. una dintre formele participiului prezent (ale gerunziului) din limba franceză, precedată de prepoziția en: en chantant („cântând”).