GERMINÁȚIE, germinații, s. f. Proces fiziologic de trecere a unui germen de la viața latentă la viața activă și care duce la nașterea unei plante sau a unui organ vegetal. – Din fr. germination, lat. germinatio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GERMINÁȚIE ~i f. Proces prin care un germene pornește dezvoltarea unui nou organism. /<fr. germination, lat. germinatio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GERMINÁȚIE s.f. Germinare. [Gen. -iei, var. germinațiune s.f. / cf. fr. germination, lat. germinatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GERMINÁȚIE s. f. germinare. (< fr. germination, lat. germinatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GERMINÁȚIE s. (BOT.) germinare, încolțire, încolțit, răsărire, răsărit. (~ unei plante.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

germináție s. f. (sil. -ți-e), art. germináția (sil. -ți-a), g.-d. art. germináției; pl. germináții, art. germináțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*germinațiúne f. (lat. germinátio, -ónis). Încolțire, ĭeșirea planteĭ din sămînță. Fig. Dezvoltare: germinațiunea ideilor. Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink