GERMANIZÁRE, germanizări, s. f. Faptul de a (se) germaniza. – V. germaniza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GERMANIZÁRE s.f. Acțiunea de a germaniza și rezultatul ei. [< germaniza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

germanizáre s. f., g.-d. art. germanizării; pl. germanizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GERMANIZÁ, germanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane. – Din fr. germaniser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A GERMANIZÁ ~éz tranz. A face să se germanizeze. /german + suf. ~iza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE GERMANIZÁ mă ~éz intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile germanilor; a deveni asemănător cu germanii. /german + suf. ~iza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GERMANIZÁ vb. I. tr. A face să devină german. ♦ A impune o administrație germană. [< fr. germaniser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GERMANIZÁ vb. tr., refl. a impune, a adopta limba, obiceiurile etc. germane. (< fr. germaniser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GERMANIZÁ vb. (rar) a (se) nemți.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

germanizá vb., ind. prez. 1 sg. germanizéz, 3 sg. și pl. germanizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*germanizéz v. tr. (d. German). Prefac în German, daŭ aparență germană.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink