germanism sn [At: MAIORESCU, CR. I 140 / Pl: ~e / E: fr germanisme] (Liv) Cuvânt, construcție etc. împrumutate din limba germană (15), fără a fi asimilate de limba în care acestea pătrund.

* GERMANISM (pl. -me) sn. 📖 Vorbă, expresiune împrumutată sau imitată din limba germană; fel de exprimare propriu limbii germane [fr.].

GERMANISM, germanisme, s. n. Element de jargon provenit din limba germană. Aceeași atitudine [de condamnare] o are Eminescu și față de redactorii ziarelor din Ardeal, care-și împestrițau limba cu germanisme. IBRĂILEANU, SP. CR. 161.

GERMANISM s.n. Cuvînt, expresie luată din limba germană; fel de exprimare propriu limbii germane. [Cf. fr. germanisme].

GERMANISM s. n. 1. cuvânt, expresie proprii limbii germane; cuvânt de origine germană pătruns într-o altă limbă și neintegrat de aceasta. 2. germanitate. (< fr. germanisme)

GERMANISM ~e n. Împrumut din limba germană. /<fr. germanisme.

germanism n. 1. mod de a vorbi propriu limbei germane; 2. imitarea doctrinelor și a metodelor proprii Germanilor. Germanismele în limba română sunt moderne, provenind mai întâi dela Sașii din Transilvania, iar mai tâiziu dela Austriaci. Limba literară de dincolo de Carpați (mai ales ziarele) au fost în special expuse acestei influențe periculoase prin introducerea unor germanisme contrare firii graiului național.

*germanízm n. Totalitatea Germanilor, spiritu tuturor Germanilor. Locuțiune germană, cuvînt de aspect german: Ardeleniĭ și Bucovineniĭ aŭ multe germanizme.

germanism s. n., pl. germanisme

germanism s. n., pl. germanisme

germanism s. n., pl. germanisme

GERMANISM s. n. (cf. fr. germanisme, lat. Germanus): cuvânt sau expresie specifică limbii germane, împrumutată de o altă limbă fără să fie asimilată de aceasta. Sunt considerate g. în limba română: alăs gut („toate bune”), cf. germ. alles gut; aufvidărzeen („la revedere”), cf. germ. aufwiedersehen; blițcrig („război fulger”), cf. germ. Blitzkrieg; bite („te rog”), cf. germ. bitte; clain („mic”), cf. germ. klein; fain („minunat”), cf. germ. fein; frau („doamnă”), cf. germ. Frau; gut („bun”), cf. germ. gut; gute naht („noapte bună”), cf. germ. gute Nacht; gutăn tag („bună ziua”), cf. germ. guten Tag; her („domn”), cf. germ. Herr; ia (iavol) „da”, cf. germ. ja, jawohl; libe („dragă”), cf. germ. liebe; lid („cântec”), cf. germ. Lied; nix („nu, nimic”), cf. germ. nichts; țuri!, țuric! („înapoi”), cf. germ. zurück etc.