-ger² [At: DN³ / E: fr gère, it -gero, lat gerus] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Purtător. 2 Care poartă.

ger³- vz geronto- corectat(ă)

ger¹ sn [At: CORESI, PS. 399 / Pl: ~uri / E: ml gerum] 1 Temperatură foarte scăzută (caracteristică mijlocului iernii). 2 (Reg; îe) A se băga sau a-i intra cuiva ~ul A degera. 3 (Îs) Pui de ~ Gerișor. 4 (Îs) ~ul Bobotezii Frig cumplit. 5 (Îs) ~ uscat Frig mare, fără umiditate. 6 (Med) Boală la vaci care cauzează crăparea ugerului.

GER, geruri, s. n. Temperatură atmosferică foarte scăzută; frig foarte mare. De trei zile ninsoarea contenise, și un ger fără vînt încremenise troienele. C. PETRESCU, S. 200. Copiii, îmbujorați la față de ger, se strigau zgomotos unii pe alții. BUJOR, S. 105. Vreascurile țiuiau și chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. CREANGĂ, P. 240. Iarna, de gerul cel amarnic, trăsnea grinda în odaie. EMINESCU, N. 41. ◊ Gerul bobotezii = ger cumplit, caracteristic, de obicei, pentru luna ianuarie; frig năprasnic.

-GER² Element secund de compunere savantă cu semnificația „purtător”, „care poartă”. V. -for. [Cf. it. -gero, fr. -gère, lat. -gerus < gerere – a purta].

GER¹- v. geronto-.

GER ~uri n. Stare atmosferică caracterizată prin temperatura foarte joasă a aerului (sub zero grade); frig mare. * ~ de crapă pietrele (sau lemnele) ger foarte mare. /<lat. gelu(m)

ger n. frig mare ce înghieață apa și face să degere oameni: ger de crapă pietrele. [Lat. GELU].

ger n., pl. urĭ (lat. gĕlu, it. gelo, pv. cat. gel, sp. yelo, hielo; fr. gelée [lat. *gelata]. V. deger, gelatină). Frig foarte mare (glacial). E un ger de îngheață și cenușa’n vatră, de crapă lemnele și petrele, e grozav de ger.

geri- vz gero-

gero-¹ [At: DN³ / V: geri- / E: fr géro-, it gero- cf gr νέρων] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Bătrân. 2 Bătrânesc. 3 Vechi. 4 De bătrânețe.

geronto- [At: DN³ / V: (rar) ger- / E: fr géronto-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Bătrân. 2 Bătrânețe.

GERI- v. gero¹-.

GERO¹- Element prim de compunere savantă cu semnificația „bătrîn”, „bătrînesc”, „vechi”; „(de) bătrînețe”. [Var. geri-. / < it. gero-, fr. géro-, cf. gr. geron – bătrîn].

GERONTO- Element de compunere savantă cu semnificația „bătrîn”, „bătrînețe”. [Var. ger-. / < fr. géronto-, cf. gr. geron, gerontos – bătrîn].

-GERIE elem. geront(o)-.

GERI(O)- elem. geront(o)-.

GERO- elem. geront(o)-.

GERONT(O)- / GERI(O)-, -GERIE / GERO- elem. „bătrân, bătrânețe”. (< fr. géront/o/-, géri/o/-, -gérie, géro-, cf. gr. geron, -tos)

Gerul m. afluent al Siretului, desparte Covurluiul de Tecuci.

ger s. n., pl. geruri

ger s. n., pl. geruri

ger s. n., pl. geruri

ger (geruri), s. n. – Frig foarte mare. Mr. ger. Lat. gĕlum (Pușcariu 707; Candrea-Dens., 732; REW 3718; DAR), cf. it. gelo, prov., cat. gel, sp. hielo. – Der. Gerar, s. m. (ianuarie), pe care Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 224, îl considera rezultat al unei încrucișări a lat. Ianuarius cu ger, și Pascu, Beiträge, 10, drept rezultat al lui ghenar < ngr. γενάρι; geros, adj. (glacial); gerui, vb. (a îngheța, a se face frig); geruială, s. f. (frig; promoroacă). – Cf. degera.

GER-, v. GERO-. □ ~iatrie (v. -iatrie), s. f., disciplină care studiază bolile bătrîneții; ~iatru (v. -iatru), s. m. și f., specialist în geriatrie.

-GERIE „bătrînețe, îmbătrînire”. ◊ gr. geraios „bătrîn” > fr. -gérie, germ. id., it. -geria, engl. id. > rom. -gerie.

GERO- „bătrîn, bătrînețe, senilitate, senescență”. ◊ gr. geron „bătrîn” > fr. géro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. gero-. □ ~dermie (v. -dermie), s. f., modificare patologică regresivă a țesutului epidermic la bătrîni; ~psihiatrie (v. psih/o-, v. -iatrie), s. f., studiu al tulburărilor mintale survenite la bătrînețe; sin. gerontopsihiatrie.

GERONTO- „bătrîn, bătrînețe, îmbătrînire”. ◊ gr. geron, ontos „bătrîn” > fr. géronto-, germ. id, engl. id., it. id. > rom. geronto-. □ ~crație (v. -crație), s. f., sistem de guvernare în care puterea aparține bătrînilor; ~ecologie (v. eco-₁ v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază relațiile dintre factorii de mediu și procesele de îmbătrînire; sin. gerontologie ecologică; ~fil (v. -fil₁), s. m. și f., persoană care prezintă gerontofilie; ~filie (v. -filie₁), s. f., perversiune constînd în atracția sexuală față de bătrîni; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care suferă de gerontofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., repulsie patologică față de persoanele în vîrstă; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în gerontologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază bătrînețea sub diversele sale aspecte biologice, psihologice, morfologice etc.; ~mimetic (v. -mimetic), adj., (despre un anumit caracter) care imită starea de bătrînețe; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., transformare morfologică datorată îmbătrînirii organismului; ~psihiatrie (v. psih/o-, v. -iatrie), s. f., geropsihiatrie*; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază modificările psihice concomitente îmbătrînirii cronologice.

GER subst. 1. Gem (Viciu 33); – Gh. (10 255); -l (Glos; 16 B IV 212; Isp I²; Giur 278; Cat); t., rîul; -leasa (17 B I 186). 2. Gera b.; m-te (AO XVI). 3. Ger/ea, R. (RI XI 54); -eni t. (Tec. II). 4. Geracu t. (Sd XVI). 5. + -otă, Gerotă (Puc) și dr. Gerota.

ger de crapă pietrele expr. temperatură foarte scăzută, foarte frig.