GEPÍD ~zi m. pl. ist. Populație germanică migratoare, care, pe la mijlocul sec. IV, s-a stabilit temporar în nordul Daciei. /<lat. Gepidae, ~arum, fr. Gépides
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. V. gepizi.
Sursa: DLRM | Adăugată de gall | Greșeală de tipar | Permalink

gepíd s. m., adj. m., pl. gepízi; f. sg. gepídă, g.-d. art. gepídei, pl. gepíde
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

GEPÍZI s. m. pl. Populație germanică originară din Scandinavia, care, prin sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de gall | Greșeală de tipar | Permalink