GEOSINCLINÁL, geosinclinale, s. n. Regiune mobilă a scoarței terestre care suferă, în cursul timpului geologic, o scufundare intensă, însoțită de manifestări vulcanice și de acumulare a unor serii de depozite sedimentare de mare grosime, transformându-se ulterior într-un lanț muntos cutat, ca urmare a mișcărilor tectonice. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géosynclinal.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GEOSINCLINÁL ~e n. geol. Depresiune a scoarței terestre scufundată în mare, care, în urma unor depozite sedimentare mari și a mișcărilor tectonice în decursul timpului geologic, se transformă într-un lanț muntos. /<fr. géosynclinal
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GEOSINCLINÁL s.n. Depresiune a scoarței Pământului, ocupată de un braț de mare cu fundul mobil. [Pl. -le, -luri. / < fr. géosynclinal, cf. gr. ge – pământ, synklinein < syn – cu, klinein – a se înclina].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GEOSINCLINÁL s. n. vastă depresiune a scoarței terestre, care se scufundă progresiv și unde au loc modificări vulcanice și de acumulare de depozite sedimentare, în pante detritice (fliș.). (< fr. géosynclinal)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

geosinclinál s. n. (sil. ge-o-), pl. geosinclinále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink