GEONÍM s.n. Nume de loc adoptat ca nume propriu. [< fr. géonyme, cf. gr. ge – pământ, onoma – nume].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GEONÍM s. n. nume de loc. (< fr. géonyme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

geoním s. n. (sil. ge-o-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink