GEOIZOTÉRMĂ s.f. Izogeotermă. [Pron. ge-o-i-. / < fr. géoisotherme, cf. gr. ge – pământ, isos – egal, thermos – cald].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GEOIZOTÉRMĂ s. f. izogeotermă. (< fr. géoisotherme)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
geoizotérmă s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geoizotérmei; pl. geoizotérme
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GEOIZOTÉRMĂ (‹ fr. {i}) s. f. Linie care unește pe hartă sau profil punctele cu aceeași temperatură din scoarța terestră. G. sunt rare în regiunile muntoase (35-70 m) și mai dese sub văi (20-25 m); la adâncimi mari tind să devină paralele și concentrice. Sin. izogeotermă.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink