GENUFLEXIÚNE, genuflexiuni, s. f. îndoire a genunchilor (executată de obicei în cursul unui exercițiu de gimnastică). [Pr.: -xi-u-] – Din fr. génuflexion.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GENUFLEXIÚNE ~i f. 1) (în exercițiile de gimnastică) Îndoire a genunchilor. 2) Așezare în genunchi în semn de respect sau de supunere. 3) fig. Comportament servil. [G.-D. genuflexiunii; Sil. -xi-u-] /<fr. génuflexion
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GENUFLEXIÚNE s.f. Îndoire a genunchilor, îngenunchere. [Pron. -xi-u-, var. genuflexie s.f. / cf. fr. génuflexion < lat. genu – genunchi, flexio – încovoiere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GENUFLEXIÚNE s. f. îndoire a genunchilor. (< fr. génuflexion)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GENUFLEXIÚNE s. v. îngenunchere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

genuflexiúne s. f. → flexiune
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*genuflexiúne f. (lat. genufléxio, -ónis, d. genu, genuchĭ [!], și flexio, îndoire). Îndoirea genuchilor. Fig. Lingușire josnică, servilizm [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink