GENTÚȚĂ, gentuțe, s. f. Diminutiv al lui geantă1; gentuliță. – Geantă1 + suf. -uță.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GENTÚȚĂ s. gentuliță.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gentúță s. f., g.-d. art. gentúței; pl. gentúțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink