2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

gentili sf [At: BUL. FIL. IV, 119 / V: jan~ / Pl: ~ici / E: ns cf jantă] (Înv) 1 Pardesiu. 2 Joben. 3 (Prt) Haină uzată.

GENTILIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparține gintei, privitor la gintă. – Din lat. gentilicius.

GENTILIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparține gintei, privitor la gintă. – Din lat. gentilicius.

gentilic, ~ă a [At: CONTEMP., 1949, nr. 165, 1/1 / A și: ~lic / Pl: ~ici, ~ice / E: lat gentilicius] 1 Care aparține gintei. 2 Privitor la gintă. 3 De gintă. 4 Specific gintei.

janteli sf vz gentilică

GENTILIC, -Ă, gentilici, -e, adj. De gintă, care aparține gintei. Apariția scrierii inițiale trebuie să fie raportată la începutul dezvoltării orînduirii gentilice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/1. Evoluția de la limbile gentilice la limbile triburilor, apoi de la acestea la limbile popoarelor și la cele naționale indică treptele istorice ale dezvoltării limbilor, strîns legate de istoria popoarelor care le vorbesc. MACREA, F. 21.

GENTILIC, -Ă adj. De gintă, aparținînd unei ginte. [Cf. lat. gentilicius].

GENTILIC, -Ă adj. care aparține gintei, referitor la gintă. (< lat. gentilicius)

GENTILIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de gintă; propriu ginții. /<lat. gentilionis

Ortografice DOOM

gentilic adj. m., pl. gentilici; f. gentilică, pl. gentilice

gentilic adj. m., pl. gentilici; f. gentilică, pl. gentilice

gentilic adj. m., pl. gentilici; f. sg. gentilică, pl. gentilice

Etimologice

gentilică (gentilici), s. f. – Jachetă. – Var. jantilică. Origine necunoscută. Asemănarea cu gentil pare a se datora unei apropieri ulterioare. Sec. XX.

Intrare: gentilică
gentilică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gentili
  • gentilica
plural
  • gentilici
  • gentilicile
genitiv-dativ singular
  • gentilici
  • gentilicii
plural
  • gentilici
  • gentilicilor
vocativ singular
plural
jantelică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • janteli
  • jantelica
plural
  • jantelici
  • jantelicile
genitiv-dativ singular
  • jantelici
  • jantelicii
plural
  • jantelici
  • jantelicilor
vocativ singular
plural
Intrare: gentilic
gentilic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gentilic
  • gentilicul
  • gentilicu‑
  • gentilică
  • gentilica
plural
  • gentilici
  • gentilicii
  • gentilice
  • gentilicele
genitiv-dativ singular
  • gentilic
  • gentilicului
  • gentilice
  • gentilicei
plural
  • gentilici
  • gentilicilor
  • gentilice
  • gentilicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gentili, gentilicisubstantiv feminin

învechit
etimologie:

gentilic, gentilicăadjectiv

  • 1. Care aparține gintei, privitor la gintă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Apariția scrierii inițiale trebuie să fie raportată la începutul dezvoltării orînduirii gentilice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/1. DLRLC
    • format_quote Evoluția de la limbile gentilice la limbile triburilor, apoi de la acestea la limbile popoarelor și la cele naționale indică treptele istorice ale dezvoltării limbilor, strîns legate de istoria popoarelor care le vorbesc. MACREA, F. 21. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.