gentilícă (gentilíci), s. f. – Jachetă. – Var. jantilică. Origine necunoscută. Asemănarea cu gentil pare a se datora unei apropieri ulterioare. Sec. XX.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

GENTÍLIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparține gintei, privitor la gintă. – Din lat. gentilicus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GENTÍLIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de gintă; propriu ginții. /<lat. gentilionis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GENTÍLIC, -Ă adj. De gintă, aparținând unei ginte. [Cf. lat. gentilicius].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GENTÍLIC, -Ă adj. care aparține gintei, referitor la gintă. (< lat. gentilicius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

gentílic adj. m., pl. gentílici; f. sg. gentílică, pl. gentílice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink