GENTILÉȚE s. f. Purtare, atitudine, faptă gentilă; vorbe amabile, pline de curtenie; amabilitate. – Din it. gentilezza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GENTILÉȚE f. 1) Caracter gentil. 2) Atitudine gentilă. /<fr. gentilesse, it. gentilezza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GENTILÉȚE s.f. Amabilitate, curtenie. [Cf. it. gentilezza, fr. gentillesse].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GENTILÉȚE s. f. atitudine, comportare de om gentil; amabilitate. (< it. gentilezza)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GENTILÉȚE s. v. curtoazie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Gentilețe ≠ bruschețe, grosolănie, impolitețe
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gentiléțe s. f., art. gentiléțea, g.-d. art. gentiléței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gentiléță f., pl. e (fr. gentillesse, it. gentilezza). Calitatea de a fi gentil. Amabilitate, politeță [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink