GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GENTÍL ~ă (~i, ~e) Care manifestă politețe; cu bun-simț și serviabil; binecrescut; amabil; politicos; galant. /<fr. gentil, lat. gentilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GENTÍL, -Ă adj. Amabil, politicos, curtenitor. [< it. gentile, fr. gentil, lat. gentilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GENTÍL, -Ă adj. amabil, politicos, curtenitor. (< fr. gentil, it. gentile, lat. gentilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GENTÍL adj. v. curtenitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Gentil ≠ bădărănos, grosolan, necioplit, neșlefuit, obraznic, netacticos, nepoliticos, necuviincios, nerespectuos
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gentíl (gentílă), adj. – 1. (Înv.) Păgîn. – 2. Amabil, drăguț. – Var. (înv.) ghentil. Lat. gentilis (sec. XVII) și mai tîrziu din fr. gentil. – Der. gentilețe, s. f., din fr. gentilesse; gentilom, s. m., din fr. genilhombre.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gentíl adj. m., pl. gentíli; f. sg. gentílă, pl. gentíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gentíl, -ă adj. (lat. gentilis, d. gens, gentis, familie, ginte). Delicat și grațios. Amabil, blînd. Adv. În mod gentil: a te purta gentil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink