genito- [At: DN³ / E: fr génito-] Element prim de compunere savantă cu sensul „genital”.

GENITO- Element prim de compunere savantă cu sensul „genital”. [Var. genit-. / < fr. génito-, cf. lat. genitalis].

GENIT(O)- elem. „organ genital”. (< fr. genit/o/-, cf. lat. genitus, născut)

GENITO-URINAR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire.

genito-urinar a [At: DN² / Pl: ~i, ~e / E: fr génito-urinaire] 1 Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare. 2 Care aparține acestui ansamblu.

GENITO-URINAR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire.

GENIT- v. genito-.

GENITO-URINAR, -Ă adj. Care este în legătură cu organele genitale și urinare; urogenital. [< fr. génito-urinaire].

GENITO-URINAR, -Ă adj. referitor la organele genitale și urinare; urogenital. (< fr. génito-urinaire)

genito-urinar adj. m., pl. genito-urinari; f. genito-urinară, pl. genito-urinare

genito-urinar adj. m., pl. genito-urinari; f. genito-urinară, pl. genito-urinare

genito-urinar adj. → urinar

GENITO- „organ genital”. ◊ L. genitus „născut, creat” > fr. génito-, germ. id., engl. id. > rom. genito-. □ ~plastie (v. -plastie), s. f., operație de chirurgie plastică a organelor genitale; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere albicioasă din organul genital al femeii.

GENITO-URINAR adj. v. urogenital.