GENERALITÁTE, generalități, s. f. 1. Caracterul sau însușirea a ceea ce este general². 2. (La pl.) Idei generale sintetice, privitoare la un anumit domeniu. ♦ Idei generale care nu au o legătură directă cu subiectul tratat, discutat etc. – Din fr. généralité, lat. generalitas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GENERALITÁTE ~ăți f. 1) Caracter general. 2) la pl. Idei cu caracter general; noțiuni generale. /<fr. généralité, lat. generalitas, ~atis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GENERALITÁTE s.f. 1. Calitate, natură a ceea ce este general. 2. (La pl.) Idei cu caracter general. [Cf. fr. généralité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GENERALITÁTE s. f. 1. calitate, natură a ceea ce este general. 2. (pl.) idei cu caracter general. (< fr. généralité, lat. generalitas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GENERALITÁTE s. universalitate. (~ unui concept.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Generalitate ≠ singularitate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

generalitáte s. f., g.-d. art. generalității; pl. generalități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*generalitáte f. (lat. generálitas, -átis). Calitatea lucrurilor generale. Cel maĭ mare număr: generalitatea cazurilor. În Francia, în ainte [!] de 1789, diviziune financiară care cuprindea jurisdicțiunea unuĭ bĭuroŭ de casierie superioară. Pl. Lucrurĭ generale fără raport direct cu subĭectu: a vorbi generalitățĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink