28 definiții pentru «general»   declinări

GENERÁL1, generali, s. m. Denumire generică pentru gradele de ofițeri superioare gradului de colonel; persoană care are un astfel de grad. [Var.: ghenerár, ghinărár s. m.] – Din fr. général. Cf. rus. gheneral.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GENERÁL2, -Ă, generali, -e, adj. 1. Care este comun tuturor (sau marii majorități a) ființelor sau obiectelor dintr-o anumită categorie. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este comun tuturor (sau marii majorități a) ființelor sau obiectelor dintr-o anumită categorie; spec. categorie filozofică reflectând trăsăturile esențiale comune obiectelor dintr-o clasă. ♦ (Despre un fenomen sau o situație) Care privește pe toți, care cuprinde pe toți, la care participă toți (sau marea majoritate). 2. Care privește ceva în ansamblu, în trăsăturile fundamentale, care se ocupă în linii mari de ceva. ◊ Cultură generală = cultură bazată pe cunoașterea elementelor fundamentale ale creațiilor din diferite domenii ale științei și artei. ◊ Loc. adv. în general = în linii mari; fără referire la un caz anumit. 3. Care se întâmplă, care există pe o întindere mare, care cuprinde o arie foarte largă sau totul. 4. Care are toată răspunderea în conducerea unei anumite diviziuni dintr-o instituție, dintr-o întreprindere etc. Director general. – Din fr. général, lat. generalis.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GENERÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziție cu particular, individual) Care se referă la toate cazurile sau la toți indivizii. Observații ~e. Regulă ~ă. 2) Care interesează pe marea majoritate sau pe toți; la care participă marea majoritate sau toți. Grevă ~ă. ◊ Repetiție ~ă ultima repetiție înaintea unei reprezentații în public. 3) și substantival Care este propriu tuturor elementelor unei clase; comun. Trăsătură ~ă. 4) Care cuprinde esențialul. Plan ~. ◊ În ~ luând în considerație doar cazurile de bază; fără referire la un caz particular. În linii ~e (sau mari) în ansamblu; exceptând detaliile. 5) (în opoziție cu local) Care se extinde peste tot; care cuprinde ceva în întregime. Anestezie ~ă. 6) Care poartă toată răspunderea în conducerea unui domeniu de activitate. Director ~. /<lat. generalis, fr. général
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GENERÁL2 ~i m. Ofițer cu grad superior celui de colonel. ◊ ~-maior ofițer cu grad superior celui de colonel și inferior celui de general-locotenent. ~-locotenent ofițer cu grad superior celui de general-maior și inferior celui de general-colonel. ~-colonel ofițer cu grad superior celui de general-locotenent și inferior celui de general de armată. ~ de armată ofițer cu grad superior celui de general-colonel. /<fr. général, germ. General
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GENERÁL s.m. Cel mai mare grad în ierarhia militară; (p. ext.) șef al unei armate, comandant militar. ♦ Persoană care deține acest grad. [Cf. fr. général, rus. gheneral, germ. General].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GENERÁL, -Ă adj. 1. Comun, aplicabil unui mare număr de persoane, de ființe sau de lucruri dintr-o anumită categorie. ♦ Care privește multă lume, la care ia parte multă lume. 2. Universal. ♦ Care privește (se ocupă de) ceva în linii mari, în ansamblu, în ceea ce are esențial. ♦ (Despre noțiuni) Care rezultă dintr-o generalizare. 3. Care are loc, care există pe o mare întindere. 4. (Despre funcții, grade etc.) De rang superior; care poartă răspunderea unei direcții, a unei instituții, a unei întreprinderi etc. // s.n. (Fil.) Categorie filozofică care desemnează unitatea trăsăturilor fundamentale ale unei clase de obiecte și procese care, desemnând esențialul, se manifestă ca lege a existenței și dezvoltării acestora. [Cf. fr. général, it. generale, lat. generalis].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GENERÁL1 s. m. 1. cel mai mare grad în ierarhia militară; (p. ext.) șef al unei armate, comandant militar. 2. superior al unui ordin religios. (< fr. général, rus. gheneral)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GENERÁL2 I. adj. 1. comun, aplicabil unui mare număr de persoane, ființe sau obiecte dintr-o anumită categorie. ◊ care privește pe toți, la care ia parte multă lume. 2. universal. ◊ care privește, se ocupă de ceva în linii mari, în ceea ce are esențial. ◊ (despre noțiuni) care rezultă dintr-o generalizare. 3. care are loc, există pe o mare întindere. 4. (despre funcții, grade etc.) de rang superior; care poartă răspunderea unei direcții, a unei instituții, întreprinderi etc. II. s. n. categorie desemnând unitatea trăsăturilor fundamentale, esențiale ale unei clase de obiecte și procese, care se manifestă ca lege a existenței și dezvoltării acestora. (< fr. général, lat. generalis)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GENERÁL adj. 1. colectiv, comun, obștesc, public. (Probleme de interes ~.) 2. obștesc, universal. 3. v. unanim.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

General ≠ individual, particular
Sursa: Antonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

General ≠ unic
Sursa: Antonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

generál (generálă), adj. – Care este comun tuturor ființelor sau obiectelor din aceeași categorie. Fr. général.Der. general, s. m. (grad de ofițer superior), din fr., cu multe var. înv. sau pop.: gheneral, ghenerar, ghineral, ghinărar(iu), intrare în limbă din sec. XVIII prin intermediul rus.Der. (din fr.) generalisim, s. m.; generalitate, s. f.; generaliza, vb.
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

generál adj. m., pl. generáli; f. sg. generálă, pl. generále
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

generál s. m., pl. generáli
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GENERAL DE BRIGÁDĂ s. (MIL.) (înv.) brigadier.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

generál-colonél s. m., pl. generáli-colonéi
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

generál de armátă s. m. + prep. + s. f., pl. generáli de armátă
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

generál-locotenént s. m., pl. generáli-locotenénți
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

generál-maiór s. m. (sil. -ior), pl. generáli-maióri
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

în generál loc. adv.
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

președínte-diréctor genéral s.m. Președinte care îndeplinește funcția de director general ◊ Președintele-director general al societății producătoare de filme Gaumont, Jean Leduc, a înmânat «Legiunea de onoare» celebrei actrițe Michèle Morgan.” Cont. 14 III 69 p. 10. ◊ „Acuzatul principal J.V.R. președinte-director general al societății «Matesa» este pasibil [...] de o pedeapsă de 1290 ani închisoare.” Cont. 12 IV 74 p. 10 (din președinte + director general, după fr. président-directeur général; DMN 1966)
Sursa: DCR2 | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGRESUL GENERAL AL BUCOVINEI, adunare întrunită la Cernăuți, în ziua de 28 nov. 1918. A hotărît „unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei... cu Regatul României”, reconfirmând decizia Adunării Naționale Constituante din 27 oct. 1918.
Sursa: DE | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

REVISTA GENERALĂ A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI, publicație pedagogică fundată de Spiru Haret. A apărut la București (1905-19170 și 1923-1944) de 10 ori pe an.
Sursa: DE | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

STATELE GENERALE 1. (În Franța, între 1302 și 1789), instituție reprezentativă supremă a stărilor din care făceau parte deputații clerului, nobilimii și a stării a treia; erau convocate de către rege. În 1789 deputații stării a treia s-au declarat Adunare națională. 2. (În Țările de Jos, din 1463), instituție reprezentativă supremă a stărilor; în Regatul Olandei nume dat parlamentului bicameral – Staten Generaal -, care exercită puterea legislativă.
Sursa: DE | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

scara completă (generală) a sunetelor muzicale v. frecvență; octavă (3).
Sursa: DTM | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

general diez v. diez.
Sursa: D.Religios | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

general ifes v. ifes.
Sursa: D.Religios | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

adunare generală expr. (glum.) ghiveci de legume
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink