GEMÚLĂ, gemule, s. f. (Bot.) Parte a embrionului vegetal, rudiment de tulpină. ♦ (Zool.) Organ prin care se înmulțesc spongierii. – Din fr. gemmule.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GEMÚLĂ s.f. 1. (Biol.) Parte componentă a embrionului la plante, alcătuită dintr-un buchet de frunzișoare învelite într-o teacă protectoare; muguraș. ♦ Formație rotundă prin care spongierii se înmulțesc asexuat. 2. (Genet.) Particulă celulară ipotetică, în care, după Darwin, se concentrează proprietățile viitorului organism. [< fr. gemmule, cf. lat. gemmula].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GEMÚLĂ s. f. 1. parte componentă a embrionului la plante, dintr-un buchet de frunzișoare învelite într-o teacă protectoare. 2. masă sferică, de celule nedife-rențiate, prin care spongierii se înmulțesc asexuat. 3. muguraș reproducător imaginat de Darwin pentru a explica ereditatea. (< fr. gemmule, lat. gemmula)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

gémulă s. f., g.-d. art. gémulei; pl. gémule
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gémulă f., pl. e (lat. gémmula, dim. d. gemma, boboc). Bot. Colț (primu mugur al planteĭ cînd se dezvoltă din sămînță).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink