GÉMENI m. pl. art. Constelație din Calea Lactee. ◊ Zodia ~lor unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. /<lat. geminus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gémenĭ, -ene pl. V. geamăn.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GEÁMĂN, -Ă, gemeni, -e, adj. 1. (Despre ființe; adesea substantivat) Care a fost născut odată cu altă ființă și de către aceeași mamă sau femelă. ♦ (Pop.; substantivat, m. pl. art.) Constelație care aparține Căii-Laptelui, formată din două stele principale (numite Castor și Polux) și un număr de stele mai puțin strălucitoare. ♦ (Despre plante) Care are două tulpini crescute din aceeași rădăcină; (despre fructe) crescute lipite câte două. 2. (Anat.; în sintagma) Mușchii gemeni = mușchii, dispuși pereche, ai gambei. [Var.: (rar) gémen, -ă adj.] – Lat. geminus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GÉMEN, -Ă, gemeni, -e, adj. V. geamăn.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GEÁMĂN geámănă (gémeni, gémene) 1) (despre ființe) Care a fost născut în același timp cu altul (sau cu alții) de o mamă. 2) (despre tulpini) Care a crescut împreună cu o altă tulpină din aceeași rădăcină. 3) (despre plante) Care are o asemenea tulpină. 4) (despre fructe) Care a crescut lipit de alt fruct. /<lat. geminus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
geamắn (geámănă), adj. – Care a fost născut odată cu altă ființă de către aceeași mamă. – Mr. geamin. Lat. gĕmĭnus (Pușcariu 704; Candrea-Dens., 722; REW 3723; DAR), cf. it. gemino, fr. (jumeau), sp. (gemelo), port. gémeo. Uz general (ALR, II, 210). – Der. gemănar, s. m. (geamăn); gemănare, s. f. (furcuță; la car, furculiță: răspîntie; înv., deget copitat); gemănăriță, s. f. (orhidee, Orchis papilionacea); îngemăna, vb. (a cupla, a uni; a bifurca, a ramifica), ce ar putea proveni și direct din lat. ingĕmĭnāre „a repeta” (Pușcariu 849; Candrea-Dens., 725; DAR); gemăna, vb. (a cupla), este cuvînt rar, cam îndoielnic, care apare numai la Candrea-Dens., 724; der din lat. gĕmĭnāre; înge(mă)nat, adj. (cuplat; bifurcat; crăpat); îngemănărat, adj. (bifurcat), încrucișare a lui îngemănat cu gemănare; gearmăn (var. ghermăn), s. n. (Trans., cumpăna puțului).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
geámăn adj. m., pl. gémeni; f. sg. geámănă, pl. gémene
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
geámăn, -ănă adj., pl. gemenĭ, gemene (lat. géminus, it. gemino, pg. gémeo; dim. gemellus, fr. jumeau, sp. gemelo). Născut împreună cu altu (vorbind de frațĭ): surorĭ gemene. Crescut la un loc: prune gemene. S. m. pl. O constelațiune (Cástor și Polúce). Un semn al zodiaculuĭ (luna Maĭ). – Și de gemene: aceștĭ copiĭ îs de gemene (Cp. cu seamăn 1).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gémeni-dubléți s.pl.tant. Gemeni pereche ◊ „Conform acestor date, în intervalul amintit 18821972, în Bulgaria s-au născut peste 30000 de gemeni-dubleți, peste 4000 de gemeni-tripleți și 92 de cazuri s-au născut quadrupli.” Sc. 15 X 78 p. 5 (din gemeni + dubleți)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gémeni-eprubétă s.pl.tant. 1981 Gemeni născuți prin însămânțare artificială v. vitro (din gemeni + eprubetă)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gémeni-tripléți s.pl.tant. 1978 Trei gemeni v. gemeni-dubleți (din gemeni + tripleți)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GEMENII (Gemini), constelație zodiacală din emisfera boreală. Conține două stele pincipale: Castor și Pollux și c. 104 stele mai puțin luminoase.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink