GEAMĂT, gemete, s. n. Sunet nearticulat emis de o ființă care simte o durere (fizică sau morală). ♦ Fig. Freamăt, murmur, vuiet (al unor elemente ale naturii). [Var.: gemăt, gemet s. n.] – Lat. gemitus.

GEMET s. n. v. geamăt.

geamăt sn [At: ALECSANDRI, P. I, 369 / V: gemăt, gemet / Pl: gemete / E: lat gemitus] 1 Sunet nearticulat scos de o ființă care simte o durere (fizică sau morală) Si: tânguire, vaiet. 2 (Fig) Vuiet (al unor elemente ale naturii).

gemăt sn vz geamăt

gemet sn vz geamăt

GEAMĂT, gemete, s. n. Sunete nearticulate scoase de o ființă care simte o durere (fizică sau morală). ♦ Fig. Freamăt, murmur, vuiet (al unor elemente ale naturii). [Var.: gemăt, gemet s. n.] – Lat. gemitus.

GEAMĂT, gemete, s. n. Sunet nearticulat scos de cel care geme de durere (fizică sau morală). S-aud mai tare gemetele surde Din pieptul mulțimilor. BENIUC, V. 31. O săptămînă încheiată își chinui bărbatul cu gemetele ei. ISPIRESCU, L. 66. Un geamăt de durere în vale îl oprește. BOLINTINEANU, O. 53. ◊ Fig. Podul rulant s-a prăbușit cu geamăt surd. SAHIA, N. 34. ♦ (Poetic) Freamăt (de vînt). (Atestat în forma gemăt) Gemătul vijeliei pustiitoare își amesteca simfonia sa de nimicire cu urletul rostogolirii clocotitoare a șivoaielor pămîntului. HOGAȘ, M. N. 176. Ascult la a valului cînt, La gemătul dulce din vînt. EMINESCU, O. IV 3. – Variante: gemăt (SADOVEANU, M. 20), gemet (EMINESCU, O. I 28) s. n.

GEAMĂT gemete n. Sunet înfundat și prelung produs în urma unor dureri chinuitoare. /<lat. gemitus

geamăt n. 1. strigăt tânguios; 2. plângere în genere: gemetele poporului; 3. murmurul vântului. [Lat. GEMITUS].

geámăt n., pl. gemete (lat. gémitus, id.). Zgomotu celuĭ ce geme. – La Al. Cojbuc, Sadov. Sov. (242) gemet, la Em. gemăt, pl. tot gemete. Cp. cu geamăn, freamăt, seamăn, teamăt, treacăt.

gémet, V. geamăt.

gemat adj. m., pl. gemați; f. sg. gemată, pl. gemate

geamăt s. n., pl. gemete

geamăt s. n., pl. gemete

geamăt s. n., pl. gemete

geamăt, pl. gemete

gemet, -te.

GEAMĂT s. v. freamăt, șuierat, vâjâit.

GEAMĂT s. scâncet, tânguire, vaier, vaiet, (rar) scânceală, (înv.) scâncitură. (Un ~ de durere.)

geamăt s. v. FREAMĂT. VÎJÎIT.

GEAMĂT s. scîncet, tînguire, vaier, vaiet, (rar) scînceală, (înv.) scîncitură. (Un ~ de durere.)