GEMĂNÁRE s. f. (La car) Furculiță (2). – De la geamăn.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GEMĂNÁRE, gemănări, s. f. Furculiță (2). – Din geamăn + suf. -are.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GEMĂNÁRE s. v. furculiță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gemănáre s. f., g.-d. art. gemănării; pl. gemănări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gemănáre și gĭumînáre f., pl. ărĭ (d. geamăn). Vest. Locu de îmbucare, de ramificare (la un lemn, la un rîŭ). Lemn ca furca. Copită despicată (Biblia 1688). La puțurile cu cumpănă, prăjina de care e legată cĭutura (V. cocîrlă). Țurțur de gheață. Est. Fie-care din cele doŭă lemne care unesc inima caruluĭ cu osia din apoĭ [!] (în vest lișiță).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink