GELUÍT, -Ă, geluiți, -te, adj. Netezit cu gealăul; p. gener. rindeluit. – V. gelui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GELUÍT adj. v. rindeluit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A GELUÍ ~iésc tranz. 1) (piese din lemn) A prelucra cu gealăul. 2) A prelucra cu rindeaua; a da la rindea; a rindelui. /<ung. gyalulni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GELUÍ vb. v. rindelui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

geluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. geluiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

geluĭésc v. tr. (ung. gyalulnĭ. V. gealăŭ). Nord. Rînduĭesc, trag la rîndea, netezesc cu rîndeaŭa.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink